Mozaic

Buna dimineata

Meteorologii au anunţat temperaturi mai dulci

Temperaturi de primăvară

Afişele s-au dezbrăcat deja

Noi mai purtăm încă hainele deformate

De iarnă

Atunci

Nu ascultam ştirile

Treceam pieptănele prin păr

Simţeam instinctiv suflul dimineaţa

Acolo, pe lobul urechii

Antenele captau fluidul

Prindeau culori

Se curbau genele

Se cambra pe tocuri

Piciorul

Acum

Raza de soare pătrunde prin geam

Pune degetul

Pe urmele prăfuite

Confirmă verdictul

Podul palmei propteşte trunchiul

Chinuit de dureri nocturne

Buzele sorb cafeaua tare, amară

Accelerator al acestui timp

Devenit cumpătare

Te aştept

Să-mi treci degetele prin păr

Să-mi spui

Imi place noua ta culoare

Braţele agăţate de gîtul tău

Să dea poate timpului

O nouă cambrură

Am să prevăd hainele noi, proaspete

Rujul de buze, rimelul

Astăzi

Am uitat ceasul pe masă

Alături de ceaşca de cafea din bucătărie

La radio cred, aveau dreptate

A venit sigur primăvara

Carmina

Incearcă tu, instrument al evadărilor, vicleano

In preajma lacului unde m-aştepţi, Syrinx să unduieşti !

Stéphane Mallarmé - Faunul

In zori am coborît în grădina din spatele casei

Noaptea mi se păruse atît de lungă

Passiflora incarnata

Syringa afghanica

Lavandula vera

Imi netezeau podul palmelor

Imi umezeau delicat ochii

Erau prietenele mele

Ce se întîmpla în dimineaţa asta ?

Eşti transpirată

Ai rouă pe frunte

Furnici îti aleargă prin pori

Si uite

Ti-ai pierdut chiar papucul

Hedera, purtătoarea vorbei păgîne

Mă priveşte în ochi şi spune

Aşează-te pe bancă

Să te privesc

Imi place cînd te îmbujorezi,

Cînd îti vin căldurile

Dar prinde-ţi părul, e răvăşit

Mă întepi cu dorurile tale

Urît afară

Plouă de ieri seară întruna

Nu vom putea face plimbarea promisă

Pe biciclete

Imi propui jocuri complicate de cărţi

Enigma Faraonului

Cubul lui Rubik

Am altă idee

Aşează-te pe covor

Pune-mi cuburile de lemn unul peste altul

Construieşte castelul

Ascundete-n cămări

Si imită-mi vocea diferitelor animale

Barează-mi cu lancea drumul

Cere-mi tribut

Ca să-ţi trec pragul

Pune în pumnii ascunşi la spate

Două zaruri necîştigătoare

Stîngul, dreptul

Deschide palma

Imi spui

Iarăşi ai pierdut

Dă-mi gajul

Pe fereastra aburită de stropi

Scrie-mi doar două cuvinte

Sterge-le, reîncepe

Lasă cubul lui Rubik

Si nu uita pentru gustare

Pregăteşte

Plăcinta cu mere

 

Evoluţia speciei

Dintotdeauna

In cărţi am citit

Oamenii au vrut să schimbe

Un element în altul

Le spuneau alchimişti sau vraci

Celor ce cunoşteau incantaţiile

Formula

Scînteiau un băţ de chibrit

Si aprindeau magic

O torţa

O aureolă

Pe icoane nimicul preschimbat în aur

Era prenumit frumuseţe, dăruire, dragoste

Ieri biserica a ars

Nu vom construi alta

Oamenii s-au schimbat

Se limitează la stricta realitate

In cazuri grave

Suşotesc

In spatele unor aparate complicate

Vorbesc

De celule aberante

Dragoste arhitecturală

Echilibrul este perfect

Pe hirtie, construcţia stă în picioare

Arhitectul modelează în grabă vîrtejurile-n turle

Schiţează în goluri fresce

Zambile orientale

Afară se ridică mesele

Se pregăteşte nunta

Lungită pe pat te aştept, în casă

Am dezvelit sînii de piatră, coapsele

Am întins liantul pe buze

Lutul moale te cheamă

Inăuntru

Ai intrat

Ti-ai păstrat hainele de lucru

Am închis ochii

Am ascultat zgomotele

De afară

E tîrziu, avem grabă

In spate scîrţîie deja lăutarii

Degete experte fac să vibreze

Izolat notele

Pe coarde

Nu mai avem timp

Trageţi scaunele, acceleraţi mişcarea

Iarba proaspătă, încă umedă, se culcă

Cînd simte deasupra

Apăsarea

Falnice damigene aşezate în coşuri de rafie

Işi leapădă dopurile

Dezgolesc transparenţe lichide

Aşteaptă gîlgîitul să pătrundă

Gîtlejurile răsfrînte

Tu m-ai purtat spre schele printre arbori

Si  ţi-a fost pasul sigur printre stinghii

Firul de plumb

Era pe verticală

Zvîcnea deja

Deschisul cleşte

Gata să muşte

Rotunjimea dură

S-aprindă ţăndări

Intr-un ochi de zgură

Palmele biciuiau

Cimentul crupei

Balanţa de apă

Măsura atent

Triunghiul

Cu nelinişte bîntuia

Noaptea prin curte

Scormonea pămîntul

Căutînd coroniţe cu flori

Rochii albe de mireasă

Te-aş fi dorit acolo,

Inăuntru

Netemător de scîrţîit de clanţe

Să urci pe labirinticele schele

Fără cîrlige, fără siguranţe

Pînă în vîrf în turlele nebune

Să scoţi un ţipăt doar de răzvrătire

Frîngînd brutal sipetul cu relicve

Si idolul hieratic pe pilastru

Gol să pătrunzi în camera albastră

Să-ţi faci coteţ la mine printre pene

Eu în alint să mă zidesc în tine

Să mă priveşti

Si pasărea în zbor

S-o vezi cum moare

Căzînd apoi voit, dorit

Din nou aici

In ploi de catedrale

Tu, bate chiar un clopot

Nu, mie mi se pare

Mîine, Manole, mîine

Vor bate iară

Si vom juca la altă nuntă

Vom flutura fanioane noi

De sărbătoare

Pe alte schele ridicate-n grabă

Aici

Alături

Icar

Este o după amiază de duminică ca toate celelalte

zgomotul continuu al maşinii de spălat

copiii care strigă în curte

o uşă trîntită pe palier şi

între cei patru pereţi

tensiunea pasională a unui meci de fotbal

ar fi numai cîţiva paşi pînă la fereastra

deschisă în acest început de primăvară

apoi, o umbră care trece, o pală de vînt,

simţită doar de perdeaua un scurt moment

dată la o parte

Linia numărul doi

Ninge în metrou

Lumea ridică capul intrigată

Lasă carţile

Prin interstiţiile sistemului de aeraţie

Realitatea se strecoară şi aici

La fiecare ieşire la suprafaţă

Fulgi mici, fini

Ca o ploaie de gheaţă

Se învîrt o clipă în gol

Se topesc pe tuburi de neon

Pe o caldă carcasă

Ieri îţi scriam de zile fulguite

De o nouă ceaţă, o povară

Azi zgomotul roţilor

Scrîşnit

Lipeşte printre dinţi

Cristale de sare

Privirea captează dîre pe pantofi

Aureole pe afişele publicitare

Oamenii îsi zîmbesc stupid

Azi a nins în metrou

Cu toţii am ridicat ochii

Pentru o clipă

Viaţa a pătruns de afară

Ierbar

De ce te ascunzi, de ce te sfieşti

Desfrunzeşte viţa de vie

Si haide să-ţi desfac la cămaşă

Nasturii, brumburi sidefii unul cîte unul

Nu-i împletea coroniţe de flori

Nu-i  spunea vorbe de dragoste

Căuta fructele în pîrg

Coşul cu rodii, buchetele plurale

Perla neagră la gît a pendulat o clipă

Apoi s-a oprit între sîni

Bob de strugure strivit

In mrejele unor chefuri tulburi

Trist o privea acum

Intre file de ierbar albe

Vorbele curgeau însfîrşit

Sucuri  calde se prelingeau

Marcau sîngeriu cupele

Ascunse in vitrine de gheaţă

Trompe l’oeil

Işi mai dorise încă o vară tîrzie

In toamnă

Să regăsească

O ultimă oară

Urmele călătoriei

Ingeri pe cerul albastru

Gustul vinului supt

In struguri paharnici

Părul culcat în lanuri

De irealitate

Cînd au crescut gîndurile,

Cind au urcat pe iedera amară ?

Acum drepţi tăcuţi străjeri la poartă

Corectează bătăile inimii

Lovesc pămîntul  cu bastoane de lemn

Pelerini ai nopţii anunţate

Fac să cadă din bolta pictată

Ultime bucăţi de tencuială

Praful în culori calde, de vară

Străluceşte sub raza de soare

Mi se mai lipeşte, astăzi,

Incă o clipă

De picioare

Intre ieri şi mîine

Duminică după dejun

Este momentul plimbărilor în familie

Frazele deja repetate îsi schimbă intonaţia doar

De la o săptămînă la alta

Bobocii au înflorit

Verdele urcă pe zid

Se animează parcul

Pe pajişti verzui gînduri opţionale

Resturile de pîine muiate în sosul cu vin

Sînt aruncate în lac

Hrană

Stropi de nebunie pentru raţe

Mîninile caută, pipăie monezi uitate de timp

In fund de buzunare

Pe apă lebede cu capul plecat alunecă

Semne de întrebare

O rază de soare traversează norii însfîrsit

Destramă spre apus ziua agăţată în vid

Pune între degete iar firul cu mătănii

La drum de seară

De cîtva timp sînt foarte ocupată

Noapte de noapte primesc oaspeţi

Vin ca în alte timpuri

Nechemaţi, neinvitaţi

Urcă în trecere, într-o doară

Aşteaptă pînă tîrziu

Să mai citesc o pagină

Să-mi iau somniferul

Si se strecoară sub cearceafuri

Seară de seară

Amintirile îmi dau tîrcoale

Nu se retrag  cînd sting lumina

Fug, se ascund sub pernă

Acolo, în locul unde-mi ţin batista

Acum e noapte

Vreau să dorm

Tu, chinuitorul meu

Ia-mă cu tine, dă-mi pace.

 Idilă în metrou

Un străin m-a încolţit

Pe drumul spre casă

S-a înfruptat din mine

Dintr-o dată razele din ochi

Si-au schimbat direcţia

Libere în această expusă

Anonimitate

A pliat jurnalul, a catapultat tivul

Si-a înfipt gîndul coarne

Pe gambe

Si-a mîngîiat membrul

Orizontul era josnic

Rochia mirosea a praznic

La prima oprire

Am coborît din tren

Pe peronul rarefiat

M-am contopit cu afişele publicitare

Insfîrşit  în siguranţă

Insfîrşit la adăpost

De ploaia hormonală

Rapsod

Patronii i-au spus

Aici sînt zone în restaurante

De vrei să cînţi

Ieşi afară

Era atins de o anumită

Excentricitate

Mîngîia sacoşa pusă pe genunchi

O deschidea şi o închidea

Obsesiv, mecanic

Scotea din ea

Ultim flagrant delict

Un pieptăne

Ce şi-l trecea prin firele de păr

Rare

Privea peronul opus

Aşteptări  haotic intersectate

Işi asculta amuzat ecoul

Işi trecea palmele

Peste obtazul asprit de barbă

Cînd mă gîndesc la tine

Sînt cel mai frumos

Cînd mă gîndesc la tine

Imi întorc hainele pe dos

Uşile s-au pus în mişcare

Au tăiat fluxul respiraţiei alcolizate

Prin sticlă a strigat

Fata popii cea frumoasă

Avea ca tine

Un urs cu inimioare

Metroul nu l-a aşteptat

A pornit spre altă destinaţie

Altă circularitate

Vîntul cuvîntul

Dimineaţa a surprins pădurea

Intr-o tăcere stranie

Vîntul care o bîntuise toată noaptea

Fugise părăsind-o

Frunzele

Filigrane de seve

Mai vibrau încă

Zdrenţuite

De ultima atingere

Arborii

Bătrîni rapsozi

Ii mai păstrau încă

In inele

Urmele trecerii

Nici păsările rătăcitoare

Nici candelele aprinse de soare

Nu au ştiut

Să-i aline dorul

Să aducă uitarea

Dar

Straniu miracol

Noaptea covorul de muşchi

Era acoperit

De petale verzi, de muguri

De cîntece şi haruri

Si de cuvinte

Agatate in poale

Romain Gary

Capetele noastre plecate

Scrutau măsurat etapele

Redresau umerii

Doar pe cifrele întregi

Rotunde

El, virtuozul pianist,

Ignorase cu panaş acele ceasului

Urmărit de impacienţa adolescenţei

Mereu în avans

Rareori frînat

De o poză de grup

O măsură a timpului

Un semn cu mîna

Trei Sase Nouă

Să-i admirăm zborul

Să-l vedem trecînd deasupra noastră

Fără ritmuri intermediare

Ore regulate

De sculare

De culcare

Evitînd  paşii sincroni

Sărea peste liniile fine

Pretrasate

Trei Nouă

Nouă Trei

Cînd orologiul din piaţă a sunat

Lumea s-a oprit

A întors capul

Totul a încetinit

Destabilizat

Nu a înţeles

Jocul se terminase

Instalat pe strada mare

Si-a pus o pancartă

Deasupra uşii

Strălucitoare

Acum,

Colecţiona

Pendule, ceasuri

Le examina mecanismul

Le culca în sertare

Le punea în vitrină

Sau lîngă el

Pe rafturi

Cele aliniate

Aici

Cele pierdute

Prin colţuri

Se priveau pieziş

Işi ascuţeau minutarele

El, dădea lustru

Bronzurilor sumbre

Volutelor aurite

Dantelatelelor  proţelanuri

Aşezat într-un balansoar

Inchidea ochii

Trăgea adinc în piept

Fumul dens al ţigării aprinse

Acele gravitau

Ezitau

Chemate fără apel

Indreptate

Spre douăsprezece

Dincolo de pleoapele grele

Inchise

Privirea i se strecura printre gene

Serpuia

Bifurca

Schimba de direcţie

Hrănea propria statuie

Ce părea adormită

Reverberate

De regalele trofee

Razele de soare

Decupînd ca un scalpel lumina

Se încrucişau

Pe ecranul vitrinei

Cu fundal de storuri veneţiene

Palele ventilatorului

Băteau aerul

Repetatului joc de pasienţă

Un uşor curent de aer

Ii lingea gleznele

Ii atingea din cînd in cînd genunchii

Amintind-i că a doua uşă

Cea din spate

Era întredeschisă

Mîngîiat

De moliciunea pernei

De parfumul tutunului

Admira

Ploaia de scîntei

Orbit

De acest ultim spectacol

De această ultimă

Luptă virtuală

Tam Tam

Aş vrea să bată tobele

Greierii să chiuie

In jurul ultimului felinar

Aprins pe stradă

Soarecii să fugă speriaţi

Zvîntaţi din dantelatele jupoane

Să calc pe cioburi de oglinzi

Ca pe melci răsfiraţi după ploaie

Cu roşul întins pe buze

Ca o victorioasă lovitură de spadă

Să mă cheme Consuela Major

In această unică sîngerie noapte

Afară

Tropăit de picioare

Doi porumbei ce se privesc pieziş

Si pe pervaz coji de nucă sparte

Două siluete şi un elefant (tot o fantezie africană)

Strigătul ascuţit al unei maimuţe

Trezeşte leul din somnul de după amiază

Ochii lui obosiţi privesc  printre ierburile înalte

Insectele care rotesc deasupra apei

Picioarele antilopei

Leoaica ce vine să-şi facă datoria conjugală

Ii jenează relativ vizibilitatea

Elefantul îşi flutură urechile

Captează cel mai îndepărtat sunet

Fiecare bîrfă

Orice mişcare

Poate fi utilă pentru deplasarea turmei

Războinicul masai

Işi ascute lancea

Aşteaptă lupta dreaptă

Pe viaţă şi pe moarte

Soarele pătrunde pe balcon

Prin interstiţiile rogojinii de papură

Interesul  pentru natură îmi pîlpîie stins

Cînd aranjez florile în glastră

Războinicul masai mai răsare cîteodată în vis

Aşezat pe măsuţa de noapte

Intre paharul cu apă

Evantaiul de lac

Si tubul cu pastile albe

Ii ascult poveştile despre al treilea leu ucis

A treia consoartă

Privesc podoabele ce-i atîrnă greu

Agăţate de lobul urechii

Luminile de pe tavan

Imi spun că pot să mă reîncarnez

Intr-un animal lipsit de memorie

Gonesc egretele

Mă dau la fund

In stradă tramvaiele opresc brutal

Cînd trece măria sa hipopotamul

De pe o altă paralelă

Scriu mesajul

Lipesc timbrul

Postez

Tu pregăteşti deja bagajul cu himere

Acolo pe malul apei

Elefantul mulţumit

Işi udă sigur acum spinarea cu trompa

La malul apei m-am aşezat şi am privit

Broasca este un animal sălbatic

Aşezată pe frunza de nufăr

Impune stufărişului

Legea junglei

Daţi-mi voie doamnă

Să vă cer un dans

Doar o mică pauză

Doar un scurt balans

Limba mea cea roză

Nu o dau oricui

Palidă mimoză

Ici vreau să te pui

Pofta de visare

Ti-o voi potoli

Pe un pat de rouă

Azi în zori de zi

Ti-am simţit pe aripi

Dulcele oftat

Tandră libelulă

Cînd ai expirat

Nu-mi rămîne doamnă

Decît să-ţi urez

Ca a mea digestie

Cu drag s-o urmezi

Hotel Majestic

Homarul este un animal

Care mă fascinează

Mă atrage în cleştii lui

In permanentă căutare

Cu antenele lui redresate

Pipăinde

Cu diavoleasca lui culoare

Clănţănitul îmi provoacă

Vibraţii cefale

Firele uşor tremurînde

Trezesc tremolouri pubiene

Roşul mi se pune arc între coapse

Mişcările dansante spulberă

Ultimele rezistenţe intime

Dar unde îi sînt ochii

Mă priveşte oare

Simte aici mirosul de carne

Peste paharul de vin

Buzele întredeschise suspină

După o scurtă ezitare rostesc

Ziua a fost penibilă

Imi doresc ceva uşor la cină

De exemplu

Un homar à l’américaine

Imagini pentru posteritate

Deplasaţi-vă puţin spre stînga

acum e perfect

văd în spate domul

şi alături leul cu coama

puţin verzuie

o eroare de lumină

uşor de eliminat la developare

priviţi punctul fix aici

pizzeria din spate

acum am prins şi orologiul

şi aripa de vultur

luaţi-vă după umeri

surîdeţi

e un moment

convivial

însfîrşit intra în cadru  şi porumbeii

ciugulind resturile turistilor aruncate pe jos

însa sacul de hirtie cu efigia lui Prometeu

împingeţi-l numai puţin mai spre dreapta

Sezonul păsărilor migratoare

Vino, aşează-te lîngă mine

am ceva să-ţi spun

s-a hotărît plecarea

o să fie cum ţi-ai dorit

o noapte de vară

Trup, n-am să te regret

nu te-am iubit niciodată

nici această gură avidă de dragoste

nici aceste degete care m-au scormonit într-una

tot ce a rămas

fagurii acestei ierni

vîrtejurile în ochiul de ceară

Ingroapă-le în tine

nu fi trist, eşti liber

momie dezbrăcată de gîndurile albastre

De ce ridici ochii

acolo nu e nimic

doar încă o noapte în care zboară cocorii